Isprăvnicia creştină

Noi suntem ispravnici sau administratori ai lui Dumnezeu, cărora El ne-a încredințat timpul, ocazii prielnice, talente, bunuri, resurse pământeşti şi tot felul de binecuvântări. In fața Lui suntem responsabili pentru buna lor folosință. Noi mărturisim calitatea de proprietar a lui Dumnezeu, printr-o slujire plină de credincioşie faţă de El şi semenii noştri, cât şi prin darea zecimii şi a darurilor destinate vestirii Evangheliei şi susţinerii bisericii Sale, în vederea dezvoltării ei. Isprăvnicia aceasta este un privilegiu pe care Dumnezeu ni-l dă pentru creşterea noastră în iubire şi pentru biruirea egoismului şi a lăcomiei firii noastre pământeşti. Un bun administrator se bucură de binecuvântările ce vin asupra altora, ca rezultat al lucrării lui credincioase.

În limbajul curent, un ispravnic s-ar numi „manager”. El este o persoană care are responsabilitatea bunurilor altcuiva. Noi suntem administratorii lui Dumnezeu, pentru că El ne-a încredințat pământul acesta spre a-i purta de grijă.

• Atâta vreme cât stăpânul este în viață, ispravnicul nu este proprietarul lucrurilor încredințate. Geneza 15:2,3
• Dumnezeu ne-a dat în grijă întreaga Sa creațiune terestră. Geneza 1:26-28; 2:15
• Lucrurile pe care noi le revendicăm drept proprietate aparţin, de fapt, lui Dumnezeu. I Corinteni 29:14
• Chiar şi trupul şi spiritul meu aparțin lui Dumnezeu, deoarece Isus a plătit răscumpărarea mea cu sângele Lui. 1 Corinteni 6:19,20; 1 Petru 1:18,19

Isprăvnicia adevărată implică dedicarea fiecărui aspect al vieții în favoarea lui Dumnezeu. Suntem responsabili de a îngriji de bunurile Stăpânului și de a-I returna cu credincioşie partea Sa de zecime (10% din tot venitul nostru), de a-I oferi darul nostru proporţional cu binecuvântările primite, de a susține răspândirea Evangheliei și de a face parte din bunurile noastre celor în nevoie.

• Trebuie să ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu, tot aşa cum Isus Şi-a dat viața pentru noi. Efeseni 5:2; Romani 12:2
• Dumnezeu nu are nevoie de darurile noastre, dar ne oferă privilegiul de a dărui şi de a învăța să ne încredem în purtarea Lui de grijă. Psalm 50:12-15
• Trebuie să administrăm atent averea Stăpânului. Matei 24:45-51
• Suntem răspunzători de întreținerea Casei Domnului. Hagai 1:3-11
• A nu întoarce Domnului zecimea şi darurile noastre înseamnă a-L înşela pe Dumnezeu. Maleahi 3:8-12
• Trebuie să susținem răspândirea Veştii celei Bune. I Corinteni 9:9-14
• Trebuie să fim dispuşi să fatem parte din bunurile încredințate nouă de Dumnezeu şi celor în nevoie. 2 Corinteni 8:1-15; Romani 15:26,27
• Trebuie să dăruim cu voie bună, nu cu părere de rău. 2 Corinteni 9:6,7
• Scopul adevărat al isprăvniciei este de a deveni tot mai asemenea Lui, a cărui natură intimă constă în a da. Ioan 3:16.

În ceea ce mă priveşte:

Care este deosebirea între a fi ispravnic şi a fi stăpân?
Care este modalitatea cea mai bună de a scăpa de egoism?
Recunoaşterea faptului că sunt ispravnicul lui Dumnezeu mă ajută să înțeleg cât de important sunt eu în univers. Aceasta mă îndeamnă să îngrijesc atent de toate cu câte m-a înzestrat El. Darurile Sale generoase mă fac să doresc și mai mult să devin asemenea Lui în dăruire.

Alegerea mea:

Recunosc că Dumnezeu este proprietarul întregii lumi şi că m-a desemnat ca ispravnic al talentelor, timpului şi valorilor încredințate.
Aleg să fiu un bun administrator, dăruind la rândul meu aşa cum El a dăruit. Cu credincioşie îi voi returna zecimea şi darurile ce I se cuvin din bunurile date mie şi voi face tot ce voi putea ca să ajut la răspândirea Evangheliei.